O, sabie pagana... ce dai frau liber,
La sangele pericolului
Ce lumea avea sa aiba, o nesfarsita, si ciudata lupta,
Huduind cu insetate
Originea sangelui
Ce nu are nici o vina.
Sangele divin,
Sangele firav...
Tasneste din clona
Celui ce are sa fie numit
Divinitatea cereasca,
Ce se invarte in cerc
Si are control
Asupra celor ce il vor indemna
La distrugerea mult asteptata
In propia sa cursa.
Lumanarile negre dansau, si invocau seductia fiintei insetata de sangele divin, care izbucnea din cauza armelor tale.
Tu nu esti in vise si trebuie sa te trezesti la realitatea neagra, pe care o ai in ochii tai capturati de strigatele Dumnezeului care iti cere ajutorul...
Acum esti sufletul liber, ce cuprins de flacari nu ai sa dai innapoi, si incerci sa te indepartezi cat mai tare, ascunzand cheia iubirii si a celorlalte raspunsuri de care erai interesat innainte.
Nu mai poti sa te intrebi in umbra, ai totul in tine si nu poti sa vezi defapt pentru ce iti folosesc...
