Oglinda II Privesc in oglinda printr-o ceata de amintiri care-mi sterg si-mi ascund chipul... Cu mana ceata risipind, mereu oglinda lustruind, prea tarziu sa pricep jocul... Pe fruntea mea descoperind o cuta noua tresarind si mai jos,pe obraz alta, pe tampla mea rasarind subtiri fire de argint, din oglinda-mi intorc fata, ma apasa,ma supun, nu ma lasa,ma rapun ganduri fara de numar fac sa sufar si ma frang greu cred sa le-astampar... Si catre pranz trezit oglinda mi-o cautam fiind de negasit - e oare rau? - ma intrebam ganduri rau ma strang,ganduri... ca uneori si chiar prea des ma joc asa, Inchipuindu-ma oglinda-n fata mea, ganduri rau ma strang,ganduri...