Oglinda II
Privesc in oglinda
printr-o ceata de amintiri
care-mi sterg si-mi ascund chipul...
Cu mana ceata risipind,
mereu oglinda lustruind,
prea tarziu sa pricep jocul...
Pe fruntea mea descoperind
o cuta noua tresarind
si mai jos,pe obraz alta,
pe tampla mea rasarind
subtiri fire de argint,
din oglinda-mi intorc fata,
ma apasa,ma supun,
nu ma lasa,ma rapun
ganduri fara de numar
fac sa sufar si ma frang
greu cred sa le-astampar...
Si catre pranz trezit oglinda
mi-o cautam
fiind de negasit - e oare rau?
- ma intrebam
ganduri rau ma strang,ganduri...
ca uneori si chiar prea
des ma joc asa,
Inchipuindu-ma oglinda-n
fata mea,
ganduri rau ma strang,ganduri...
