Padurea se-nfioara Un pieptane urias trecut prin varf, inconstient Intr-un covor de frunze m-abandonez si ma afund Am parasit orasul Pentru un vis de lemn si de pamant, stelele pe cer Iubito, pune masa Lumina lunii sa ne spele bland Atent ascult furnicile Si invat cum e sa ai un vis comun cu alte mii si mii Am parasit orasul, blestemul viselor ce stau la rand Am parasit orasul, blestemul viselor ce stau la rand Departe Departe Cine sunt cu adevarat, citesc in lemn si-n fum Departe Padurea imi e casa-acum, invat sa imi fac drum Departe Primesc botezul fiarelor, in noptile tarzii Departe Iubire este cand asculti furnicile cum plang Departe Iubire este cand asculti Asculti furnicile cand plang iubire este cand asculti Padurea e un adevarat in care ma voi scufunda etern Adevar de lemn intr-un covor de frunze am sa-mi ingrop ramasïtele Intr-un covor de frunze am sa le nasc acum