Padurea se-nfioara
Un pieptane urias trecut prin varf, inconstient
Intr-un covor de frunze m-abandonez si ma afund
Am parasit orasul
Pentru un vis de lemn si de pamant, stelele pe cer
Iubito, pune masa
Lumina lunii sa ne spele bland
Atent ascult furnicile
Si invat cum e sa ai un vis comun cu alte mii si mii
Am parasit orasul, blestemul viselor ce stau la rand
Am parasit orasul, blestemul viselor ce stau la rand
Departe
Departe
Cine sunt cu adevarat, citesc in lemn si-n fum Departe
Padurea imi e casa-acum, invat sa imi fac drum Departe
Primesc botezul fiarelor, in noptile tarzii Departe
Iubire este cand asculti furnicile cum plang Departe
Iubire este cand asculti
Asculti furnicile cand plang iubire este cand asculti
Padurea e un adevarat in care ma voi scufunda etern
Adevar de lemn intr-un covor de frunze am sa-mi ingrop ramasïtele
Intr-un covor de frunze am sa le nasc acum
