Prin stele, lumini străbat murind Lumini se-aprind in vânt Prin cerul, prin cerul de spaţiu ascuns Privesc spre pamant Azi pare că timpul s-a oprit Totul e împietrit Lumina dispare Soarele-apune, un altul a răsarit In stele, o lume se naşte sau s-a sfârşit Prin gândul albastru labirint infinit Mă pierd prin spaţiu şI timp Văd stele-apar mii si mii Planeta mea a rămas departe Intr-o secundă furtuna începe ŞI nava alunecă-n gol Nu pot s-o opresc şI cad în uitare Presimt ca acum am să mor ŞI vreau să fug dar cerul nu lasă Tributul e sufletul meu Liniştea spartă de vântul nebun E tot ce mai pot să-mi doresc Trec printre flăcari, îmi caut un drum Trebuie să reuşesc ŞI vreau să fug, mă rog în tăcere Aici nu mai e Dumnezeu Spatiul e doar un vis ŞI-am obosit să visez Prefer să ridic privirea spre cer Decât sa mă tot pierd in el