În vremuri uitate de lumea de-acum, Prin prafuri de drum, Când scuturi şi săbii luptau ne-ncetat, Prin sânge şi iad, Visau la o lume golită de moarte, Uitată de rău. Eroi de poveste trăit-au atunci Şi chiar au fost mulţi, Dar unul mai mare vegheat-a mereu Sub steagul cel greu. El, Vlad Vodă Ţepeş, părinte uitat De anii ce cad.