Cu glasul meu ma rog la Tine Cu glasul meu Strig catre cer: Doamne. Nu ma lasa, sufletul moare E trist si-ngrozit Si inima'mi doare. Cel ce Te chem, eu sunt nimicul. Cel care te strig în departare: Mila! Iarta-ma acum si-n vesnicie Mi-e plânsul tacut Speranta-mi moare. Chinul vesnic aproape de mine. Lumea aceasta - sfarsitul e aici Timpul ce vine - nu îl împart Gândul acesta - e vinovat. O, dac-as sti unde te afli Dac-as putea sa urc pân' la Tine Doamne! Te-as cauta ziua si noaptea Sa îmi raspunzi:"Ce este moartea?" De ce m-ai parasit? Pleaca-ti urechea la cuvintele mele, Doamne! Asculta suspinele mele! Ia aminte la strigatele mele. Împaratul meu si Dumnezeul meu Caci catre tine ma rog!"