Cîntec de zori din lumi fãrã de sori
Treze te amurgu' negru
Mii murind, ascultã puterea viilor
ªi carnea, mi-i mai aproape
Carne ce simte greutatea spiritului, descãtu at
Suflet, desãvâr ind ce mintea nu mai prinde
Lumi ce se despart, din nouri fãrã soare
Rodesc destine, desprinse din suspine
Ars soare cu pãmânt încins
Dogorît, sufletu'n coborî de munte
Pieziã se ridicã zãpada timpului 'mpietrit
Norii ce-n cerc î mica zarea.
Încercînd, altfel se aeazã
Om descãtu eazã, suflet dezvelit
De nor golit, o scarã spre cer
Adîncit mister o zare-na teptare
Pãmînt sterp, piatrã arsã-n pustiu de lume
Încet timpul încovoaie relele lumii dedesubt
'nsemnaþi semenii timei scuipã foc
De susi de jos, de josi în sus suflu vital firii
