Statuia timpului
timpul ce-a trecut m-a-nvatat ce-i rau si ce-i bine
frica de-nceput departe de mine
norii grei de despart, flacari vii ce nu apun
totul e la-nceput, sintem singuri a mjloc de drum acum
noi ne-am prefacut viata intr-o grea povara
timpul a trecut peste noi ca o gheara
sintem iar la-nceput, este tot ce ti-ai dorit
cum am fost si-n trecut mici si singuri, un zid-praf de drum
timpul coboara-ntre noi si nimic nu-l intoarce-napoi
sintem pierduti in trecut pe vecie
oricat imi va fi de greu voi merge-nainte mereu
lasand in urma mea doar amintirea, ce n-o pot uita
