Ferigi şi oase încâlcite
sunt trupul celor ce-au rămas
cu ochii-n soare
când cerul le cădea, eutanasiat, în poală
când mintea se-ndepărta
de lumea tot mai goală
Şi voi
învârtiţi în şivoi
(Şi voi)
vă-ntrupaţi în şivoi
(Şi voi)
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare.
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă
Al celor ce-au rămas cumva în picioare
odată ce dorinţa vieţii a apus,
odată ce ultima fărâmă de bucurie
a fost stinsă de omenire.
Joacă viscolul pe plaiuri,
peste trupuri suflă-n naiuri
Cântece de moarte
Gândul ce desparte
Om de solzi, pământ şi apă
Din neant pălit îţi sapă
’n sufletul şivoi!
Se zvoneşte din morminte
Viii ca să ia aminte
C-or să umple gropi de negru
Haidaţi, fraţi, cîntaţi funebru!
Să răsune vîntul sorţii
Ne cinstească glasul nopţii
Lupi din grote ne îngîne
Ţîşniţi din hore nebune!
Şi voi,
învârtiţi în şivoi
(Şi voi)
vă-ntrupaţi în şivoi
(Şi voi)
Ce-a rămas răsare
Dinspre inimi-fiare
În şivoi să strângă
Sângele din stâncă
Într-un sfârşit vom asculta
Ce-ngână, surd, pământul
Ce gângureşte pruncul
Când solzii lumii au căzut
Şi platoşa-i e pulbere
Vedea-vom că din hău poţi doar să urci
