Neînduplecat, țintuind privirea
Înverșunat, stăpânindu-mi firea
Precumpănit în sine
Înalț de sus în jos tihnirea
Să pozvolească iznoavei
Trăinicie în-deplinire
Îndrept spre mine
Urgia ce năucește lumea
Să-I reîmpletesc voirea
ȘI să-I împlinesc menirea
Jariște din duh nepotolit
Ce-a zvâcnit cu râvnă
Din piept smucit
Făr’ de semeție
Bărbăție cu îndrăzneală
Curaj făr’ de mânie
De-I struni înflăcărarea
ȘI-I tihni nestăpânirea
Revărsând nestingherit
Prin albia duhului
Neaplecăndu-l
ȘI-nalță în tron de cupă
Însuflețindu-l
ȘI lasă de-afundă
Să cuprindă pământul
ȘI sufletu-n adâncul firii
De îl cufundă
Când gândul în loc se-adună
ȘI glăsuirea-l călăuzește
Taina horbei în trup răSună
ȘI vrerea vie o chivernisește
ȘI lasă de-afundă
Să cuprindă pământul
ȘI sufletu-n adâncul firii
De îl cufundă
Horba dulce
Departe ajunge
ȘI ce horbă aduce
Nimic n-ajunge
Si horba-I plămădi în gât
Ce-n taină zace de hăt veacuri
Omului desăvârșit în gând
Ce șI-a măiestrit cu grijă harul
Când ochiul minții în con se-adună
ȘI horba-n cap îșI ticnește graba
Năvalnic se umflă-n nori de fire
Că-n unu-I tot ce-I plăsmuire
Pășind alături de însușI duhul
În ochi se țese necuprinsul
