De m-apasa ganduri negre si m-arunca-n grele patimi ma gandesc la ce a fost. iar stramosii-mi vin aproape si-mi arata ca in viata totusi inca am un rost. De-a cladi din vechi ruine, din cenusa veacurilor, din trecutu-ndepartat, scutul nou si sabia tare ochii oteliti si aprigi ca si bradul ne-nfricat. Umbre-mi sar in ajutor si dintr-un copil, farama, acum cresc un vrajitor. Ca doar o simpla vorba cu mana-mi catre cer, scol din morti strasnic neamul meu. Peste Bucovina-ntreaga sufla-acum chemarea noua sub stindard cu cap de lup. Inaintea ostii stranse neinfrante pe vecie trebui-va ca sa lupt. si de-o fi sa cad ucis sufletu-mi va dainui in orice razboinic vis.