Vant din miaza-noapte incepe sa sufle Chiar cerul isi schimba culoarea Nici orizontul nu mai exista Iar eu sunt acum doar o umbra; Hotarele astui tainic taram Nu sunt pentru mine oprelisti; Pustia-nghetata in neguri si-n vand Palatu-mi de ceti si tristete. Veacuri s-au scurs de la voievozi Iar tara lor e-acum doar parere Din gandurile mele rasar alti viteji Ce-or avea iar o faima cumplita. Sabia luce si platosi scrasnind Incant-acum duhul batranului, martor prin timpuri si-n vraji iscusit cand piatra-n afund, cand soim in vazduh. Chiar daca sufletul lui e liber El sta doar pe creasta muntilor-nalti Cu mainile-ajunge sus la cer Iar nourii se misca dupa cantecul sau. In rune, de stii, poti deslusi Epoca mandra ce sta sa vina Sunt munti, paduri, ape si nouri In veac eu voi fi batranul.