„Românie draga mea, știu că-ți este foarte greu Că la fel ca alți români, am plecat și eu Am plecat, ca fiecare, pentru o viață un pic mai bună Dar sufletul meu plânge că tu devii ruină Românie, draga mea, tu dai fost foarte bogată Dar acum îmi pare rău că ești amanetată Dintr-o țară cu renume, de toți respectată Ai ajuns acum să fii o comoară abandonată Nimănui nu îi mai pasă de cei ce au luptat ȘI-au lăsat familie, au murit, au câștigat Tu ai fost foarte iubită de strămoșii noștri Păcat ca acum te vând, fără milă, hoții Ne-ați distrus familii, vise, ne-aț trimis pe toți departe Nu uitați că toate astea le veți plăti în rate Ne-ați manipulat bătrânii, le-ați promis numai minciuni De-asta ați câștigat voi voturi și ați devenit stăpâni Ne-ați băgat în datorii, ne-ați gonit din propria țară Am ajuns acum să fim vizitatori de-o vară Ne-ați jignit, ne-ați umilit, ne-ați făcut de râs în lume Noi în ochii celorlați nu avem deloc părți bune Să vă rămână-n conștiință c-ați distrus o țară-ntreagă Ați uitat de marfa lor, Eminescu și cu Creangă Nu vă temeți dragii noștri, noi vom râde cel mai bine Când ne prindem toți de mână, scoatem țara din ruine S-o iubim, să înflorească, s-avem grijă noi de ea Sub ochii noștri să crească, să ne strigăm victoria Vă salut pe cei din Londra, știu că viața este grea Să fiți foarte departe și la mâna altora Salut și Germania, nici acolo nu-i ușor Să purtați în orice clipa golul mare, numit dor Danemarca, Spania, olanda, ei muncesc de vor nu vor Nu-i niciunul să se plângă ca mâinile îl dor Respect diaspora, știu că ești o luptătoare Mereu printre străini, te simți într-o-nchisoare Că ești sclavă și umilită-n țara altora ȘI nu poți fi român, în România ta Speranța mai există-n generația nouă Educă-te, învață, „hai să ne pese nouă” Hai să îi dăm culoare din nou acestei țări Să evoluăm, să creștem, să fim noi învingători! Românie draga mea, țara mea de suflet Cu vocea tremurândă, îți pun oful pe cântec Vreau să trezesc în toți un sentiment de luptă Să ne salvăm comoara ce de mult este coruptă“