pe tronul batranetii zace azvarlit in somn cu supta-i umbra a fetii al batranetii domn el sforaie intruna si sforaie de mult doar eu am mai ramas aici ca sa-l ascult iar domnul n-are ceas nici sfetnici, nici strajeri doar eu am mai ramas sint tot ce poti sa-mi ceri el stie chiar in somn ce trist ii e palatal doar eu am mai ramas sa ii ascult oftatul asa este de mult si asa va fi mereu doar eu am mai ramas iar domnul sint chiar eu.